Sindromul Raynaud se manifesta la nivelul extremitatilor si este cauzat de un spasm reversibil al arteriolelor si arterelor. Se manifesta prin modificari de culoare la nivelul membrelor.
Sindromul Raynaud se desfasoara in trei faze.
Etiologie
Nu se cunoaste cu exactitate cauza sindromului Raynaud. Au fost studiati mai multi factori etiologici:
- cresterea tonusului simpatic
- cresterea reactivitatii receptorilor vasculari la substantele vasoconstrictoare normale - serotonina, catecolamine, tromboxan A 2
- modificarile determinate de cresterea vascozitatii sanguine - crioglobulinemie
- prezenta aglutininelor la rece
- disfunctia celulelor endoteliale care elibereaza un factor numit endotelina care are un efect vasoconstrictor puternic
Patogenie si manifestari clinice
Sindromul Raynaud este declansat de expunerea la frig sau de anumite stari emotionale. Poate aparea si spontan, fara o cauza aparenta.
Prima faza se caracterizeaza prin vasoconstrictia brusca arteriala care determina o scadere a fluxului sanguin cutanat - tegumentul are o culoare palida.
A doua faza este cea cianotica - la nivelul zonelor in care fluxul sanguin este redus se produce o scadere a oxigenarii sangelui din capilarele dermului - apare culoare cianotica.
Faza hiperemica - este a treia faza - este consecinta reluarii irigatiei sanguine. In aceasta faza se produce vasodilatatie si umplerea rapida cu sange a capilarelor dermului.
Atacurile repetate in cadrul sindromului Raynaud determina aparitia unor modificari permanente ale arterelor. Au fost observate modificari sclerotice si aparitia de trombusi. La nivelul dermului se remarca modificarea celulelor endoteliale ale capilarelor - cresterea in volum a acestora.
Cel mai frecvent sunt afectate degetele mainii si mai rar degetele picioarelor, nasul, urechile.
Sindromul Raynaud trebuie deosebit de vasoconstrictia care apare la frig si care determina manifestari clinice asemanatoare, dar nu se insoteste de cianoza.
Sindromul Raynaud vechi, cu atacuri multiple se insoteste de modificari ale patului unghial, cicatrici ale pulpei degetelor, ulceratii - consecinta ischemiei repetate in teritoriul respectiv.
Sindromul Raynaud poate fi primar (nu este insotit de nici o alta afectiune) sau poate fi secundar altor boli:
- cel mai frecvent este secundar altor boli ale tesutului conjunctiv - scleroza sistemica, lupusului eritematos diseminat, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, polimiozita, boala mixta a tesutului conjunctiv
- poate aparea in cadrul unor afectiuni ale maduvei spinarii
- anumite boli arteriale cum ar fi vasculitele sau trombangeita obliteranta. De asemenea se insoteste in ateroscleroza avansata.
- sindrom de tunel carpian
- afectiuni sanguine - crioglobulinemie, aglutinine la rece, policitemie, gamapatii monoclonale
- administrarea de medicamente - betablocante
- apare mai frecvent la anumite profesiuni - persoane care lucreaza in mediu toxic (clorura de vinil) sau care presupun vibratii la nivelul membrelor (cum ar fi persoanele care lucreaza cu ciocanul pneumatic)
Diagnosticul sindromului Raynaud se face pe baza manifestarilor clinice. Poate fi provocat prin imersia mainilor intr-un vas cu apa rece.
Testele de laborator sunt folosite pentru identificarea afectiunilor care pot cauza sindrom Raynaud.
Tratament - sunt folosite masuri nespecifice de profilaxie, tratament medicamentos si tratament chirurgical.
Profilaxie - evitarea contactului cu obiecte reci, purtarea de manusi sau imbracaminte calduroasa in timpul sezonului rece, evitarea medicamentelor vasoconstrictoare si a beta blocantelor. Pacientii cu sindrom Raynaud trebuie sa renunte la fumat, pentru ca substantele continute in fumul de tigara de au efect vasoconstrictor.
Tratamentul medicamentos - se recomanda administrarea de medicamente blocante ale canalelor de calciu (nifedipina). De asemenea sunt folosite: prazosin, rezerpina, alfa metildopa. Unguentele cu nitroglicerina au efect favorabil.
Tratament chirurgical - nu mai este folosit pentru ca are efecte favorabile doar de scurta durata. Tratamentul chirurgical consta in simpatectomia periarteriala - adica in sectionarea fibrelor nervoase simpatice care inerveaza ramurile arteriale.
Etiologie
Nu se cunoaste cu exactitate cauza sindromului Raynaud. Au fost studiati mai multi factori etiologici:
- cresterea tonusului simpatic
- cresterea reactivitatii receptorilor vasculari la substantele vasoconstrictoare normale - serotonina, catecolamine, tromboxan A 2
- modificarile determinate de cresterea vascozitatii sanguine - crioglobulinemie
- prezenta aglutininelor la rece
- disfunctia celulelor endoteliale care elibereaza un factor numit endotelina care are un efect vasoconstrictor puternic
Patogenie si manifestari clinice
Sindromul Raynaud este declansat de expunerea la frig sau de anumite stari emotionale. Poate aparea si spontan, fara o cauza aparenta.
Prima faza se caracterizeaza prin vasoconstrictia brusca arteriala care determina o scadere a fluxului sanguin cutanat - tegumentul are o culoare palida.
A doua faza este cea cianotica - la nivelul zonelor in care fluxul sanguin este redus se produce o scadere a oxigenarii sangelui din capilarele dermului - apare culoare cianotica.
Faza hiperemica - este a treia faza - este consecinta reluarii irigatiei sanguine. In aceasta faza se produce vasodilatatie si umplerea rapida cu sange a capilarelor dermului.
Atacurile repetate in cadrul sindromului Raynaud determina aparitia unor modificari permanente ale arterelor. Au fost observate modificari sclerotice si aparitia de trombusi. La nivelul dermului se remarca modificarea celulelor endoteliale ale capilarelor - cresterea in volum a acestora.
Cel mai frecvent sunt afectate degetele mainii si mai rar degetele picioarelor, nasul, urechile.
Sindromul Raynaud trebuie deosebit de vasoconstrictia care apare la frig si care determina manifestari clinice asemanatoare, dar nu se insoteste de cianoza.
Sindromul Raynaud vechi, cu atacuri multiple se insoteste de modificari ale patului unghial, cicatrici ale pulpei degetelor, ulceratii - consecinta ischemiei repetate in teritoriul respectiv.
Sindromul Raynaud poate fi primar (nu este insotit de nici o alta afectiune) sau poate fi secundar altor boli:
- cel mai frecvent este secundar altor boli ale tesutului conjunctiv - scleroza sistemica, lupusului eritematos diseminat, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, polimiozita, boala mixta a tesutului conjunctiv
- poate aparea in cadrul unor afectiuni ale maduvei spinarii
- anumite boli arteriale cum ar fi vasculitele sau trombangeita obliteranta. De asemenea se insoteste in ateroscleroza avansata.
- sindrom de tunel carpian
- afectiuni sanguine - crioglobulinemie, aglutinine la rece, policitemie, gamapatii monoclonale
- administrarea de medicamente - betablocante
- apare mai frecvent la anumite profesiuni - persoane care lucreaza in mediu toxic (clorura de vinil) sau care presupun vibratii la nivelul membrelor (cum ar fi persoanele care lucreaza cu ciocanul pneumatic)
Diagnosticul sindromului Raynaud se face pe baza manifestarilor clinice. Poate fi provocat prin imersia mainilor intr-un vas cu apa rece.
Testele de laborator sunt folosite pentru identificarea afectiunilor care pot cauza sindrom Raynaud.
Tratament - sunt folosite masuri nespecifice de profilaxie, tratament medicamentos si tratament chirurgical.
Profilaxie - evitarea contactului cu obiecte reci, purtarea de manusi sau imbracaminte calduroasa in timpul sezonului rece, evitarea medicamentelor vasoconstrictoare si a beta blocantelor. Pacientii cu sindrom Raynaud trebuie sa renunte la fumat, pentru ca substantele continute in fumul de tigara de au efect vasoconstrictor.
Tratamentul medicamentos - se recomanda administrarea de medicamente blocante ale canalelor de calciu (nifedipina). De asemenea sunt folosite: prazosin, rezerpina, alfa metildopa. Unguentele cu nitroglicerina au efect favorabil.
Tratament chirurgical - nu mai este folosit pentru ca are efecte favorabile doar de scurta durata. Tratamentul chirurgical consta in simpatectomia periarteriala - adica in sectionarea fibrelor nervoase simpatice care inerveaza ramurile arteriale.
