Vreau
sa va reţin atentia asupra unei probleme de care s-au lovit unii
sportivi si care este neplacuta atat prin durerile ce apar, cat si prin
caracterul relativ invalidant.Se intampla ca unii culturisti, mai ales
aceia care se antreneaza in adevaratul sens al cuvantului sa
experimenteze amorteli si tremuraturi la nivelul mainii, mai ales
noaptea, si o usoara incapacitate de coordonare, sau daca doriti sa o
numim neindemanare, la manuirea unor obiecte, precum un pahar sau o
ceasca. De asemenea se remarca prezenta unei senzati dureroase la
nivelul incheieturii mainii, cu tendinta la iradiere in intregul membru
superior, catre umar. Simptomele descrise se datoreaza in multe cazuri
sindromului de tunel carpian.
"Tunel carpian" - ce o fi asta? Suna destul de ciudat, parca te si astepti sa vezi trenul iesind printr-un capat, dar de fapt este o formatiune anatomica la nivelul pumnului, prin care trece un nerv foarte important, si anume nervul median. Cand acest tunel este comprimat asupra nervului median se exercita in mod gradat presiune. Compresia nervului median produce simptome ca amorteala, tremuratura si slabiciunea musculaturii care este inervata de acest nerv. Este vorba de muschi importanti de la nivelul mainii, iar rezultatul este reprezentat de incapacitatea de efectuare a unor activitati motorii diverse, de diverse grade, in functie de severitatea compresiei.
Care
este prognosticul acestei afectiuni? Daca nu este tratata, degradarea
continua a functiei nervului median poate duce catre un punct unde nu se
mai poate face nimic, deoarece afectarea devine permanenta si
ireversibila. Rezultatul poate fi o slabiciune accentuata a mainii, pana
la un nivel la care obiectele nu mai pot fi apucate ferm, iar
activitatiile care presupun abilitati de munca cu detalii fine devin
imposibile. Ocazional, atunci cand cauza ce sta la baza sindromului de
tunel carpian este un accident acut, ca de exemplu o lovitura puternica
la nivelul mainii, se poate aplica un tratament relativ simplu si care
inlatura pericolul complicatiilor sau evolutiei nefavorabile. In mod
obisnuit, mai ales daca simptomele au aparut de mai mult timp, iar cauza
este necunoscuta se recomanda interventia chirurgicala.
Desi
destul de frecvent nu se poate afla cauza sindromului de tunel carpian,
putem enumera printre cauze sarcina, poliartrita reumatoida, orice
afectiune inflamatorie si mai ales traumatismele repetate la nivelul
mainii, ca de exemplu activitatile manuale grele, diversele meserii
manufacturiere si nu in ultimul rand sportul, dintre acestea
remarcandu-se culturismul.
Cum stabilim diagnosticul de sindrom de tunel carpian? Cele mai frecvente simptome si semne sunt:
Amorteli si tremuraturi fine ale mainii
- Scaderea progresiva a sensibilitatii tactile a degetului mare, aratatorului si degetului mijlociu
- Inregistrarea unor senzatii de "curent electric" ce traverseaza mana atunci cand medicul loveste usor traseul nervului median la nivelul incheieturii pumnului
- Aparitia simptomelor enumerate mai sus atunci cand se mentine pumnul in pozitia de flexie pentru un minut
Tratamentul
Exista doua mari categorii de tratament: chirurgical si nechirurgical.
Tratamentul
nechirurgical se recomanda in cazuri usoare si consta in utilizarea
unor atele (arata ca niste placute din diverse materiale si se fixeaza
de membrul afectat cu fase) sau aparate de contentie flexibile (sub
forma unor manusi, ce fixeaza articulatia pumnului). Acestea se poarta
in timpul noptii si previn indoirea pumnului. Punand in repaus
articulatia pumnului (care este formata prin alaturarea capetelor
distale ale ulnei si radiusului si o parte din oasele carpiene)
inflamatia si edematierea membranei sinoviale sunt reduse, ceea ce
micsoreaza presiunea exercitata asupra nervului. De asemenea, utilizarea
medicatiei antiinflamatorie este benefica in scopul amintit anterior.
In cazurile mai severe tratamentul presupune injectarea de cortizon in
tunelul carpian. Cortizonul se va raspandi de-a lungul tunelului carpian
si va reduce inflamatia membranei sinoviale (aceasta formatiune
anatomica captuseste interiorul articulatiilor si secreta un lichid care
lubrifiaza capetele articulare, facilitand frecarea dintre ele). Doza
uzuala de cortizon este mica, nu are efecte secundare si prin reducerea
inflamatiei diminueaza presiunea ce afecteaza nervul. Tratamentul
nechirurgical este eficient daca diagnosticul este stabilit la scurta
durata dupa debutul bolii.
Tratamentul
chirurgical se aplica la pacientii la care alte metode terapeutice nu
au reusit sa amelioreze durerea si celelalte simptome. Interventia
chirurgicala este numita "eliberatoare", deoarece se sectioneaza
ligamentul care formeaza "tavanul" tunelului carpian (ligamentul carpian
volar), astfel eliminandu-se presiunea ce actioneaza asupra nervului
median. Operatia se efectueaza sub anestezie locala, prin injectarea
solutiei anestezice in mana sau in antebrat. Ligamentul se sectioneaza
printr-o mica incizie, care are rolul de a scadea presiunea la nivelul
nervului si de a facilita recuperarea. Ocazional poate fi necesara
anestezia generala, in cazurile mai complicate. O tehnica moderna,
numita artroscopie, permite o perioada de recuperare mai scurta, iar
incizia este mult mai mica. Cel mai frecvent pacientul nu necesita
spitalizare.
Rezultatele
pe termen indelungat ale chirurgiei sunt de obicei excelente. Trebuie
amintit ca durata de timp necesara recuperarii nervului depinde de
lungimea perioadei cat acesta a fost comprimat anterior. Daca exista o
afectare extensiva datorata unei perioade de compresie de cateva luni,
vor fi necesare alte cateva luni pana ca nervul sa-si reia complet
functia. In aceasta perioada mana va deveni progresiv mai puternica si
se va recapata capacitatea senzitiva. Daca nu s-au produs leziuni
permanente la nivelul nervului este posibil ca functiile acestuia sa
revina la normal in proportie de 100%. Numai ocazional s-au inregistrat
afectari atat de severe incat recuperarea functionala sa fie partiala
sau chiar sa nu se produca.
Riscurile
interventiei chirurgicale sunt infectia, lezarea nervului, vaselor de
sange sau tendoanelor, persistenta simptomelor, probleme privind
anestezia, dar sunt rare, iar rezultatele favorabile sunt in procent
mult mai mare decat complicatiile sau recidivele.
Prognosticul
este cu atat mai favorabil cu cat tratamentul este aplicat mai curand.
Pentru ca exista cauze multiple si uneori intricate, sindromul de tunel
carpian este dificil de prevenit. Stari patologice asociate cu aparitia
acestui sindrom sunt artrita, diabetul zaharat, fracturi sau luxatii ale
oaselor articulatiei pumnului, dezechilibre hotmonale (tiroidiene, de
menopauza), sarcina. Totusi, in ceea ce priveste practicantii
culturismului, cauzale majore ce stau la originea aparitiei sindromului
de tunel carpian sunt miscarile repetitive de apucare (a unei haltere,
de exemplu), mai ales cu o priza puternica si flexia constanta a
articulatiei pumnului.
Pentru
a preveni aparitia sidromului de tunel carpian se recomanda urmarea
unui program de antrenament inteligent, care sa nu solicite excesiv
incheietura mainii, alegerea judicioasa a exercitiilor si acordarea unui
timp de refacere suficient. In cazul aparitiei simptomelor descrise
este de preferat intreruperea temporara a exercitiilor ce implica
miscari in aceasta articulatie (mai ales exercitiile pentru musculatura
antebratului) si eventual aplicarea locala a unui antiinflamator usor.
Daca nici dupa aceste masuri durerile nu inceteaza si simptomatologia se
agraveaza se recomanda prezentarea la medic, singurul in masura sa puna
un diagnostic precis si sa stabileasca conduita terapeutica.
Culturistii
sunt oameni puternici, rezistenti si obisnuiti sa suporte durerea, insa
e bine sa aiba in vedere si astfel de lucruri aparent minore, care
lasate in voia sortii pot conduce la complicatii dificil, sau poate
chiar imposibil de tratat, si care pot distruge o cariera promitatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu